Si peste noi a poposit,
Cu haina ei de nea
Cu fulgi de catifea.
Aducând frigul târzie
Si mereu în vecie,
Dansa vroia sa ne spună ceva,
Dar asta era mai demult , candva .
Dar, peste trei luni,
Ea dispare ca bunii,
Dupa ce aude de pui
Si dusa a fost ca numai nu-i.
Iar eu,la sfârșit de drum va urez...
Draga Vera, ma bucur sa citesc prima ta poezie pe blog. Ca de obicei, mie imi mai sare in ochi o litera "CânDva" sau o mica rima fortata. Sunt convinsa ca vei gasi forma finala cea mai potrivita. E foarte frumoasa ideea si imi plac si imaginile, pup, meminis <3
RăspundețiȘtergere