Un vis ciudat

Am plecat în excursie împreună cu toți colegii mei și cu un cunoscut, Doina. O doamna putin bătrână care îmi era ca o bunica.
Ne-am suit toți în autocar. Fiecare și-a ocupat locul lui și apoi am pornit.
Am ajuns la un hotel cu tematica de zoo. Doar ca era ca în jungla. Erau multi copaci și animale adevărate: maimuțe, lei(domestici), cai, papagali, etc.
Ne-am cazat și am pornit afara. Eu, Roberta, Narcisa și alți colegi, dar surpriza, afara ploua.
Ne-am îmbrăcat gros, ne-am luat umbrelele și am plecat afara.
Am întrebat-o pe Roberta:
,,- Roberta, nu ai umbrela?
-Ba da dar îmi place sa simt aerul în par și picăturile de ploaie reci pe fata mea. Si în plus, nu vezi cum bate vântul  te poate lua pe sus dacă ridici umbrela putin mai sus.
-Adică asa?
-Da, ai grija !
-Nuuuu!
-Ce sa întâmplat?
-Nu vezi ca mi-am luat zborul?Ajutor!!"
Ploaia se oprise și vântul era mai puternic, iar mie mi se făcea din ce în ce mai frig și mai frica. S-a potolit. Cădeam încet . Când sa-mi ajungă picioarele jos, a pornit din nou. Zburam pe lângă Doina și strigam ,,Doina, ajutooooor!" ,dar nu ma auzea prea bine. La un moment dat a văzut o maimuță și i-a dat mâncare.
M-am gândit sa închid umbrela  mai ales ca eram la 25cm de sol.
Am coborât și Roberta m-a întrebat cum a fost și eu i-am răspuns ,Ud". Si-a pus un semn al întrebării pana când m-a văzut ca-mi storc parul.
 Am mers spre scări și m-am împiedicat. Brusc m-am trezit în patul meu fără nicio zgârietură, apa sau umbrela.